Seturi

Set din argint -cercei si pandantiv- cu pietre turcoaz

ATENTIE: Ultimele bucati in stoc!
  • Metal:argint 925 placat cu rodiu marcat ANPC
  • Decorat cu:turcoaz
  • Greutate: 4.8gr
  • Dimensiuni cercei: 17x4mm
  • Dimensiuni pandantiv: 25x4mm
  • Livrare in aceiasi zi (doar pentru Bucuresti) - detalii aici -
  • Garantie 24 luni pentru manopera si calitatea modelului
  • 2-6 rate fara dobanda - detalii aici
  • Cod referinta:CP112

 

 

Mai multe detalii

140,00 lei cu TVA

Tipareste
  • CP112
  • Nou
  • 1

Adăugaţi la lista dorinţelor

TURCOAZUL

O piatra deosebita, rara, cu transparenta opaca, dar uneori translucida, cu nuante variabile, de la albastru-verzui pana la un verde-galbui sau chiar alb, turcoazul a fost iubit si apreciat dintotdeauna. Chiar daca in zilele noastre, la fel ca multe alte pietre semi-pretioase opace, a pierdut teren din cauza introducerii pe piata bijuteriilor a materialelor sintetice, a pietrelor false, a pietrelor tratate si a imitatiilor, turcoazul isi are inca fanii lui neconditionati.

Din punct de vedere chimic, turcoazul este un fosfat de cupru si aluminiu. Este o piatra destul de fragila, doar un pic mai rezistenta decat sticla. Mai interesanta e povestea numelui sau. Acesta i-a fost dat prin secolul al XVI-lea si vine dintr-un cuvant din franceza veche care insemna turcesc. Explicatia e simpla: piatra a ajuns in Europa pe filiera Turcia, provenind din minele provinciei Khorasan din Persia. A aparut ca o alta noutate adusa de pe Drumul Matasii. Pliniu o numea insa callais, iar aztecii ii spuneau chalchihuitl.


A fost printre primele pietre pretioase extrase, cele mai vechi piese de turcoaz au fost descoperite in morminte egiptene vechi de 5000 de ani. Unele mine arhaice sunt functionale si astazi. Este insa vorba de exploatari mici, cantitatile extrase fiind destul de mici. Iranul de astazi (Khorasan din vechea Persie) e o sursa importanta, una din cele mai vechi cunoscute, de aici provenind acel turcoaz albastru care se schimba in verde cand e incalzit.


Peninsula Sinai era numita tara turcoazului, livrandu-le vechilor egipteni pretioasa piatra. Si astazi, cele sase vechi exploatari de aici functioneaza, furnizand un turcoaz mai verde decat cel iranian si mai translucid, fiind numit de multe ori turcoaz egiptean. In Statele Unite ale Americii insa, turcoazul apare in cantitati mari ca minereu secundar in combinatie cu alte minerale (cu cuart, de exemplu). In sudul S.U.A. (Arizona, California, New Mexico, Nevada, Colorado etc.) exista mine vechi de pe vremea populatiilor pre-columbiene. Turcoazul american nu are aceeasi calitate precum cel iranian din punctul de vedere al culorii si al durabilitatii, continand mult fier. Culoarea contine nuante de galben si verde. Zona cea mai importanta in extragerea turcoazului este Arizona. Surse minore de turcoaz sunt si China si Tibet.

Turcoazul e cunoscut de mii de ani, fiind considerat in multe culturi piatra sacra, talisman si aducator de noroc. Vechii persi il purtau in jurul gatului pentru a fi feriti de o moarte prematura. Schimbarea culorii pietrei insemna apropierea sfarsitului. Intre timp, oamenii au invatat ca turcoazul isi poate schimba culoarea din cauza aciditatii pielii, a luminii, a prafului sau a contactului cu alte substante.
Egiptenii purtau turcoaz deja din vremea primelor dinastii sau chiar mai devreme. Nobilii Vechiului Egipt, dar si oamenii de rand, iubeau foarte mult aceasta piatra, care era semnul zeitei Hathor, astfel ca ea a fost printre primele pietre imitate din lume – in acest fel a fost inventat produsul ceramic pe care il numim astazi faianta. Purtau turcoazul incrustat in inele si in coliere masive sau sub forma unor scarabei, il combinau cu aur, cu lapis lazuli sau carneol. Cele mai cunoscute piese sunt insa acelea din mormantul lui Tutankamon, mai ales cele din masca faraonului.


Aztecii il combinau cu cuart, aur, malachit, jad, coral si scoici pentru a crea obiecte mozaicate: masti ceremoniale, scuturi si cutite. Lipeau partile componente cu ajutorul rasinilor naturale si cu ceara, pe un suport din lemn sau din os.


In zona vechii Persii, oamenii decoreaza si astazi foarte multe obiecte cu turcoaz, de la turbane pana la moschei. In turcoaz se sculptau adeseori literele unor rugaciuni in limba araba, care erau apoi umplute cu aur topit. Tot din acea zona a ajuns acesta piatra si in India, mult mai tarziu, unde a fost folosita la decorarea celebrului Taj Mahal, imitandu-se stilul de decorare persan.
In Europa, turcoazul a devenit important abia in secolul al XIV-lea, ca o consecinta a slabirii influentei Bisericii, care a permis utilizarea acestei pietre in bijuteriile oamenilor obisnuiti. In traditia occidentala, turcoazul este piatra-simbol a celor nascuti in luna decembrie.

Scrieţi o recenzie